de Romita Mălina Constantin

de Romita Mălina Constantin

Ce faci cu viața mea nebună
Când țip pe limba ta în trup de jar
Ooo cum te-aș lepăda pe lună
Sau ce te-aș adormi măcar

Dar te iubesc în moarte și în ziuă
Oricât de mult aș vrea să mă rescriu
Sunt condamnată fără-avea vreo vină
Să-mi fii, să-ți fiu secunda din târziu

Mă simt o fructă coaptă fără lege
Ce-mi faci de mă așez pe eșafod ?
Ce limbă îmi vorbești? Cine-nțelege
Cum pot să trec pe ape fără pod?

Mi-e frig,deși mă îmbracă o lume
Sunt goală când plutesc în ochii tăi
Am un castel cu-n infinit de nume
Am munți, o cruce și-un șirag de văi

Ce faci acum când nu mă tem de tine,
De moarte sau de viață fără noi
Când te iubesc așa, fără rușine
Și-am învățat să fiu o sferă-n doi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s