de Mărioara Flaiș

de Mărioara Flaiș

Purtai iubirea goală,goală,cu un sărut prins de buric,
Veneai adesea de la şcoală pentru a nu-mi spune nimic.

Trăgeau cu ochiul „doamne bine”……cu graţie de cocostârc,
In iad,eram doar eu cu tine, şi-o mână de tăceri cu tâlc.

Si ne iubeam pe bănci de iarbă -ca şoarecii prin vestiar,
Smulgeam secundele de barbă şi neputinţa, de mărar.

Sub flori de tei înaripate făceam amor medieval,
Chemându-ne de prea departe cu-n gest lăuntric de şacal.

Erai ca o zvârlugă dulce, cu buze aspre de gutui,
Păcatul n-ajungea s-apuce să te atingă pe gurgui.

Te destrămai ca o poveste ,mă căutai să- ţi ţes trăire,
Aveai, si două..trei neveste,şi-n piept vreo 6 flori de mire.

Dar nu puteai să vrei,ce tu, nu mi-ai fost dat,când m-ai avut,
Veneai încătuşat de-un NU….Eram prezentul din trecut.

Aşa te-ai tot iubit cu mine în anul două mii …şi încă..
Cum se distruge de la sine un val minuscul de o stâncă.

Ne-am fi iubit prin timp pierdut,”pocnind din bici pe lângă boi”‘
Doar dacă n-am fi priceput că cei din jug suntem chiar noi,

Când Bucovina e în floare ,sau sufletul de cer si-a prins
Eu voi rămâne-o trecătoare ce si pe lacrimă te-a scris.

Să nu mă pui la socoteală din ciutura vieţii când bei,
Si las-o-n mama ei de şcoală ! livezi cresc doar în ochii mei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s