de Mărioara Flaiș

de Mărioara Flaiș

Si m-aş duce oarecând
Să trec Viaţa fluierând,
Unde nimenea nu ştie
Cât trăieşte-o păpădie,

Si-aş pleca si-aş tot pleca
De aici -în Lumea mea,
Să adun din munţii sacri
Mustul ochilor tăi acri,

Si-aş fugi si-aş tot fugi
Mai presus de ce ar fi ;
După chipul neatins………..
Numai înger ,numai vis

După chipul ce-a căzut
Din Iubire în Trecut
Să-l scot alb şi nepătat
În chemare-nfăşurat….

Si-aş pleca… dusă să fiu
Chiar si-n ţara lui Nu-Stiu,
După două depărtări
Cât catargul unei zări,

După tril de rândunele
Smuls din cuibul vieţii mele,
După ochii daţi in floare
Cât o mare sărbătoare….

Pe ascuns să-i pun în sân
Lângă sufletul păgân;
Cu durere izbăvită
Si de Cer si de ispită-

Cu chin aspru si tumult
Osândindu-i ,să-i sărut,
Să-i înham la nesfârşit
La un dor de negăsit

Cum si ei mi-au prins de jug
Al tristeţii veşnic plug-
Intr-o noapte când treceam
La Iubire pe sub geam ,

Când din vorbe si din ploi
Zideam casă pentru noi,
Când roşind -păşeam cuminţi
Si ne-nchipuiam părinţi

Vise plămădeam pe sâni
Sub salcâmii -azi bătrâni,
Ce-am cusut încrucişat
Soarta… tot a destrămat

Visele-au murit arzând;
Eu sunt vie ,tu eşti gând,
Tu eşti globul pământesc
Ce în inimă-l rotesc

Tu..ai lumea-n a ta lume
Eu îi caut clipei nume,
Tu te duci ,te pierzi ca luna –
Eu aştept din totdeauna

Ochii tăi de lup sihastru
Ce-au ucis cu-al lor albastru
Muguri,ceruri şi atom
Tot ce-a fost în mine om .

Si m-aş duce oarecând
Să trec Viaţa fluierând,
Unde nimenea nu ştie
Cât trăieşte-o păpădie………

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s