de Ion Toma Ionescu

de Ion Toma Ionescu

Cum cad literele ca nişte frunze în somn!
Copleşit de toamnă copacul singur
şi-a scuturat chipul într-un lac de umbră.
Pe jos ruginitele semne foşnesc,
hieroglife inconsistente.
Scrisul nu rămâne pe frunzele moarte.
Bastonaşe şi linii frânte…
Doar timpul e veşnic,
drumul sfârşeşte cu ultimul pas.

În căsuţele goale
atârnate de crengi, ale păsărilor
a rămas să cânte vântul

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s