de Cornelia Romascu

de Cornelia Romascu

Când m-a desprins din tine,
Dumnezeu, nu s-a gândit ca,
fără mine, nu poți fi întreg,
ca-s coasta ta și vei simți mereu
ca undeva, în tine-i locul meu.
Primește-mă, așadar, sunt trupul tău,
pe care adesea, în taina, l-ai dorit
sunt bucățica de carne la care-ai jinduit
când foamea trupului te-a copleșit.
De vrei te satur și te adap,
la sânu-mi cald mereu te voi primi,
de suferinți te scutur și te scap
și sângele-mi cu al tău îl voi uni.
Iar rodul tău îl voi iubi,
mai mult decât pe mine vreodată,
asa cum D-zeu iubindu-te,
pe mine ție m-a dat, toată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s